Când băncile nu mai au scrupule

V-ați întrebat vreodată de ce se întamplă, de exemplu, ca prețul energiei să crească în continuare în timp ce costul de producție este același (sau chiar scade), sau de ce prețul barilului de petrol este uneori în scădere pentru perioade mari de timp dar prețul combustibilului finit este în creștere?

Majoritatea acestor creșteri aberante se datorează chiar băncilor care, din dorința conducătorilor lor de a câștiga cât mai mult, trec peste orice fel de reglementări, reguli și principii de fiecare dată când li se deschide o portiță.

O astfel de situație a fost dezvăluită chiar de către New York Times, într-o investigație recentă.

Începând cu anul 2003, Rezerva Federală Americană a început să permită băncilor (cel puțin temporar, până în anul 2013) achiziționarea în mod direct de bunuri cum ar fi petrol, electricitate, cupru sau aluminiu, deschizând astfel o cale de a obține profituri colosale.

Prin urmare, băncile au început să achiziționeze bucăți foarte mari din stocurile de materii prime la nivel internațional și o mare parte din infrastructura necesară livrării bunurilor către consumatorul final, de aici începând și primele probleme.

Câteva cazuri elocvente:

  • Goldman Sachs se folosește de faptul că dețin un număr mare de depozite industriale (după achiziționarea Metro International Trade Services – cel mai mare depozitar de aluminiu din SUA) pentru a transporta zilnic cantități importante de aluminiu, deținute de către clienții lor, între aceste depozite cu singurul scop de a crește astfel costurile de stocare și ducând direct la creșterea prețului aluminiului pe piețele internaționale și implicit al tuturor produselor finite ce conțin sau sunt făcute din aluminiu. ”Paguba” produsă de către Goldman Sachs este estimată la mai mult 5 miliarde de dolari în ultimii 3 ani, plătit direct de către consumatorul final și transformată direct în profitul Goldman Sachs.
  • JPMorgan este acuzată, împreună cu alte trei instituții financiare, că a orchestrat în mod intenționat manipularea pieței de energie electrică. În acest caz, JPMorgan încearcă să ajungă la o înțelegere cu Comisia Federală de Regularizare a Energiei prin plata unei sume de 500 milioane de dolari. O sumă infimă dacă avem în vedere profitul JPMorgan pentru primul trimestru al anului 2013 – 6.5 miliarde de dolari.
  • Din nou JPMorgan – Începând cu anul 2010 au început să achiziționeze, într-un mod cât mai tăcut, cantități impresionante de cupru, produs văzut de către mulți economiști ca un adevărat barometru al economiei. Până să se descopere cumpărătorul, JPMorgan dețineau deja cupru în valoare de peste 1.5 miliarde de dolari, mai mult de jumătate din întreaga cantitate de cupru disponibilă pe piață în acel moment. Aplicând tactica Goldman Sachs, au început să stocheze respectiva cantitate de cupru în propriile depozite dar au și început demersurile pentru a le fi aprobată achiziționarea a până la 80% din întreaga cantitate de cupru disponibilă pe piață (în ciuda protestelor producătorilor și a vânzătorilor).

Acestea sunt doar câteva dintre multiplele cazuri existente care doar acum încep să fie descoperite ale căror efecte sunt plătite chiar de către consumatori, prin prețurile în continuă creștere ale produselor utilizate în mod curent, dieferențe de preț ce se reflectă direct în profiturile băncilor.

Iar dacă cineva își imaginează că acțiunile unor bănci din SUA nu produc efecte atât la nivel internațional ci și în România, se înșală amarnic.

După cum am descoperit și cu recenta criză economică, în sistemul globalizat actual, orice acțiune ce afectează tranzacționarea unui bun la nivelul piețelor internaționale (fie că vorbim despre tranzacționarea de credite neperformante sau materii prime precum aluminiul sau cuprul), se resimte în mod imediat în orice țară de pe Glob.

Prin urmare, data viitoare când vă întrebați cum este posibil ca prețul combustibilului să crească în timp ce prețul barilului de petrol scade sau de ce prețurile anumitor produse continuă să crească, fără o explicație aparentă, ar fi bine să aveți în vedere că în spatele majorității companiilor (și poate chiar a unor guverne) se află chiar aceste instituții bancare care sunt dispuse să treacă peste orice limită în goană după profit.

Probabil elocvent este și următorul citat aparținând Lordului Acton:

The issue which has swept down the centuries and which will have to be fought sooner or later is the people versus the banks.

sau, tradus:

Problema care s-a ivit de-a lungul secolelor și care va fi dezbătută mai devreme sau mai târziu este aceea a oamenilor împotriva băncilor.

Surse: #1, #2, #3, #4.