Despre lăcomia și altruismul uman

Lăcomia și altruismul sunt poate cele mai importante atitudini pe care le putem întâlni în viața de zi cu zi.

Prima, lăcomia, o întâlnim din ce în ce mai des, tindând să devină o adevărată ”valoare” internațională, atât din punctul de vedere al celor mari, corporațiile și conducătorii acestora, cât și din punctul de vedere al celor mici, oamenii din jurul nostru.

Cea de-a doua, altruismul, ne mirăm că încă mai există și nu a fost ”mâncată” de prima. Asta deoarece a fi altruist în aceste vremuri reprezintă slăbiciunea supremă, de care multă lumea asteaptă să profite, îmbrățișând din plin dictonul ”câine pe câine se mănâncă – dog eat dog”.

Ca să exemplific puțin aceste două atitudini, am să prezint pe scurt două situații mai mult decât elocvente:

Peter Brabeck-Letmathe, directorul Nestle (cel mai mare producător de alimente din lume) – declară senin că ”apa nu este un drept uman și ar trebui privatizată”. Prin urmare, corporația care deține deja cea mai mare parte din producția privată de alimente din lume dorește acum privatizarea fiecărei picături de apă existente pe planetă. Asta în condițiile în care ei obțin deja un profit anul de peste 35 de miliarde de dolari doar din vânzarea de apă îmbuteliată, apă care este extrasă în mod sistematic din zone sărace și cu efecte devastatoare pe termen lung pentru pânza freatică. Având în vedere o astfel de poziție, venită din parte unei dintre cele mai mari companii internaționale, oare în cât timp li se va îndeplini acest deziderat, sub un pretext sau altul? Și ce se va întâmpla după? Privatizăm și aerul? Cănd este câștigul și profitul atât de mare încât să poți spune ”Gata, sunt plin, nu mai am nevoie de alți bani!”?

VS.

Chuck Feeney – miliardarul care încearcă din răsputeri să devină falit. Considerat un om care a făcut mai multe pentru Irlanda de la Sfântul Patrick încoace, acest bătrânel de 81 de ani care și-a câștigat averea de 7.5 miliarde de dolari dintr-o rețea de magazine duty-free, a investit deja mai bine de 6.2 miliarde de dolari în educație, știință, sănătate și drepturile omului în mai multe țări de pe Glob. Restul de 1.3 miliarde vor fi cheltuiți cel târziu până în anul 2016. Este un om considerat drept model chiar de către Bill Gates. Asta în condițiile în care în majoritatea timpului face tot ce-i stă în putință să ascundă faptul că el se află în spatele acțiunilor caritabile. Povestea sa este cu adevărat remarcabilă și este relatată în Forbes, în unul dintre puținele articole scrise despre el.

Cunoscând aceste două tipuri de oameni, pe care ai vrea să-l ai model în viață?

Care mod de gândire reprezintă viitorul omenirii? Acela în care căștigul personal, cu orice preț este mai presus de orice? Sau acela în care după ce ai câștigat mai mult decât 90% din populația Pământului, îți îndrepți această forță considerabilă spre a ajuta oamenii, spre a îmbunătății Omenirea în sine?

Doar în momentul în care tipologia altruistului va lua locul tipologiei lacomului vom putea spune că suntem cu adevărat ființe mai evoluate decât primatele din care am evoluat. Asta deoarce a fi lacom este cât se poate de natural pentru o ființă primară dar a fi altruist este ceva împotriva firii. A renunța la ceva în favoarea cuiva, de multe ori a unui strâin, într-un mod cu totul dezinteresat este o acțiune cât se poate de nenaturală. Or, ce înseamnă evoluția umană decât învingerea naturii!?