Ce mai exportăm?

Citeam ziele trecute un articol interesant despre cum, în Țările de Jos, criminalitatea este la un nivel atât de scăzut încât au decis închiderea unui număr de 19 închisori (planul inițial era doar pentru 8 dar s-au răzgândit).

Au luat această decizie deoarece, la o populație de aprox. 17 mil. de locuitori, ei au doar 12.000 de deținuți încarcerați.

În plus, au în plan și ”importarea” unor deținuți din Belgia.

Privind spre România, descoperim că avem, conform ultimelor statistici, o populație de aproximativ 18.6 mil. de locuitori (în scădere) și un număr de 31.817 deținuți încarcerați – în continuă creștere (sursa), dintre care aproape 46% sunt recidiviști. Pentru toți aceștia, statul român cheltuie în medie 2.200 Lei/deținut.

Având în vedere că toate aceste persoane beneficiază pe toată durata încarcerării de mâncare, ”cazare”, asistență medicală și protecție – toate gratuite, atunci nu ar trebui să ne mai mire faptul că există un procent atât de mare de recidiviști.

De altfel, sistemul românesc de justiție nu este axat pe reabilitarea acestor condamnați ci doar pe încarcerarea lor pentru o perioadă cât mai lungă, aducând astfel la apariția unui cerc vicios, a unui sistem defect ale cărui costuri le suportăm noi cetățenii acestei țări, cei care suntem liberi și muncim pentru a ne câștiga existența.

Ca idee, circulă prin folclor clasica poveste cu omul care, furând o pâine (sau o găină), poate chiar de foame – ajunge să fie condamnat la închisoare cu executare (3 – 15 ani, în funcție de circumstanțe).

Asta în condițiile în care închisorile din România sunt deja suprapopulate și nu se preconizează construirea unor unități noi de încarcerare în viitorul apropiat.

Acum, revenind la ”problema” Țărilor de Jos, descoperim că sistemul este puțin diferit. Acolo, din totalul de condamnări date, doar 14% au fost pentru închisoare cu executare. În plus, încarcerarea este axată mai mult spre reabilitare decât spre represiune.

Un exemplu de sistem în care, asemănător României, se pune un accent exagerat pe încarcerare, este cel al SUA care în anul 2009 avea cea mai mare rată de încarcerare din lume, mai mare decât Rusia sau China.

Având în vedere aceste lucruri și observând că frații noștri europeni o duc atât de rău la capitolul deținuți, nu mai bine le exportăm o parte dintre deținuții noștrii, în special cei recidiviști?

Poate un schimb de experiență în acest sens nu ar fi chiar atât de rău, costurile de încarcerare ar putea fi cam aceleași dar urmările diferite.

Dar, ca să faci o astfel de inițiativă trebuie să vrei să schimbi un sistem, să te lupți cu mentalități depășite, să ai alte modele de justiție decât cel american sau francez, ceea ce în România este 99.9% imposibil.

Noi preferăm să menținem sistemul și poate chiar să-l ”îmbunătățim”, aducând anual în discuție problema înăspririi pedepselor și a încarcerării mai ușoare, vorbind chiar de reintroducerea pedepsei cu moartea (făcând abstracție de faptul că încă avem destul cazuri în care s-a constatat existența unor condamnări eronate) și neîncercănd nici măcar pentru un moment să gândim un sistem prin care să-i transformăm pe acei condamnați în persoane utile societății.